Au trecut 25 de ani de când a fost creat unul dintre cel mai frecvent utilizate coduri pentru dezvoltarea web. Apariția internetului a dus limbajul JavaScript la un nivel la care nimeni nu s-ar fi gândit. De la lansarea sa, JavaScript nu doar că și-a consolidat poziția ca un limbaj de programare puternic, dar a fost implementat și în alte domenii de utilizare în cadrul dezvoltării web moderne.
Inspirat de Scheme, Java și Self, JavaScript a fost dezvoltat în 1995 de Brendan Eich când acesta lucrase pentru Netscape Communications. În anii 1990, Netscape Communications s-a bucurat de o prezență substanțială pe internet datorită navigatorului său intitulat Netscape Navigator, care a fost preferat pe scară largă în detrimentul navigatorului Mosaic, primul navigator web popular în masă.
Compania Netscape Communications a fost co-fondată de Marc Andreessen, cel care a făcut parte dintr-o echipă de dezvoltatori la Universitatea din Illinois care a lucrat pe proiectul navigatorului Mosaic în anul 1993. Pe măsură ce web-ul devenea din ce în ce mai popular, companiile de tehnologie s-au întrecut să dezvolte cel mai eficient navigator de pe internet.
Microsoft a intrat în cursă și a demarat proiectul Internet Explorer în încercarea de a prelua controlul asupra internetului de la Netscape. Acest lucru a dus la o bătălie feroce a navigatoarelor între Microsoft și Netscape cu scopul de a obține supremația pe cota de piață a navigatoarelor.
În vremea aceea, dezvoltatorii web tânjeau după un limbaj de script capabil să creeze sau să adauge caracteristici dinamice pe paginile web. Inițial, aceștia și-au îndreptat atenția către Java, însă, în cele din urmă, și-au dat seama că era nevoie de ceva mai flexibil pentru îmbunătățirea experienței utilizatorului.
Netscape a înțeles acest lucru și a conceput un limbaj de script care să le permită dezvoltatorilor web să adauge caracteristici interactive pe paginile web. Timpul era esențial, iar aici intră în scenă tatăl limbajului JavaScript.
În 1995, Brendan Eich a fost contractat de Netscape în vederea creării și implementării unui limbaj dinamic pentru lansarea navigatorului Netscape Navigator 2.0. Acest proiect a însemnat o misiune grăbită pentru Eich. Cu toate acestea, Bernard a privit acest proiect ca pe o oportunitate de a lucra la ceva de care era pasionat și a făcut echipă cu Netscape. Astfel, a luat naștere ideea unui limbaj de script slab tipizat. Inițial, Eich l-a denumit Mocha, însă, mai târziu, a primit numele de Live Script. În mai puțin de zece zile, Eich a dezvoltat un prototip funcțional, gata de implementat în versiunea beta a navigatorului Netscape Navigator 2.0.
În încercarea de a-și menține supremația asupra cotei de piață a navigatoarelor de internet, Netscape a încheiat un parteneriat cu Sun Microsystems, dezvoltatorii limbajului de programare numit Java. Această alianță a însemnat că Sun Microsystems obținea dreptul de a utiliza Netscape Navigator ca o platformă de livrare web pentru a pune limbajul Java la dispoziția comunității Java.
În 1996, aproape un an mai târziu, Live Script este într-un final redenumit JavaScript, ca o strategie de marketing pentru a pătrunde în comunitatea Java. JavaScript a fost prezentat ca fiind un limbaj de script conceput pentru proiecte minore pe partea clientului în navigatorul Netscape Navigator 2.0, în timp ce Java a fost promovat ca un instrument specializat pentru dezvoltarea de soluții web impresionante.
În urma acestui eveniment, Microsoft a decodificat JavaScript cu scopul de a dezvolta o versiune personalizată pentru propriul lor navigator Internet Explorer 3. Aceasta a fost denumită JScript pentru a evita orice fel de probleme legale cu cei de la Sun Microsystems, care dețineau marca Java și pentru care au oferit licență celor de la Netscape.
Ordonate, flexibile și accesibile non-dezvoltatorilor, JavaScript și JScript au fost extrem de populare, rezultând în pagini web mai interactive, precum și mai dinamice.
Din păcate, ambele au început să capete o reputație negativă din cauza unei bariere de intrare reduse, ceea ce însemna că alte persoane puteau să scrie fragmente de cod, fără să știe ce fac sau având cunoștințe foarte limitate. În plus, JavaScript a fost deseori utilizat mai mult pentru a deranja oamenii (reclame tip pop-up, funcții de detectare a navigatorului etc.) decât pentru îmbunătățirea experienței utilizatorului.
Un răspuns semnificativ la această problemă a venit sub forma standardizării ECMA. Netscape și Sun Microsystems au trimis documentații pentru a standardiza JavaScript către ECMA International, cei care urmau să găzduiască standardul. Standardizarea a fost un pas important și o decizie foarte bună pentru un astfel de limbaj nou.
Această decizie a făcut ca JavaScript să devină accesibil unui public mai larg și le-a permis dezvoltatorilor să aibă un cuvânt de spus în evoluția limbajului de script. Standardizarea a avut și scopul de a menține sub control oamenii care utilizau codul din rațiuni negative. Pentru a evita încălcarea mărcii comerciale Java a celor de la Sun, comitetul ECMA a decis să ofere denumirea de ECMAScript limbajului standardizat.
Această decizie a dus la și mai multe neînțelegeri, însă, în cele din urmă, ECMAScript a fost utilizat pentru a se referi la specificație, iar JavaScript a fost (și încă este) utilizat pentru a se referi la limbajul de script din prezent.